luni, 27 noiembrie 2006

al 3-lea aspect al Zeitei: Crone


Wicca este definita ca fiind o religie duoteista . Ea prezinta fortele creative ale Universului sub forma Zeului si Zeitei Supreme. Wiccanii invata sa cunoasca fetele Divinitatii, comuniind cu diferitele sale aspecte, pe care le numesc Zei si Zeite. Modul de a intelege divinitatea, face din wicca o credinta politeista, panteista si animista.Celebrarile wiccane sunt legate de ritmurile anotimpurilor si de faimoasa roata a anului, care cuprinde esenta si misterle paganismului.
Zeita, Marea Mama este reprezentata sub 3 aspecte principale : Maiden, Mother, Crone, adica: Fecioara, Mama si Inteleapta. Zeita e Una singura insa imbraca o multime de aspecte. 108 este numarul ei sacru si traditional se spune ca are 108 nume.
Fecioara este asociata Lunii in crestere. Este creatoarea salbatica si independenta, Zeita a stelelor care trezeste dorinta si reprezinta tot ceea ce omul trebuie sa trezeasca in sine pentru a deveni intreg.
Mama, Luna Plina este Graalul, Geea, Caldarea si Cupa, purtand in Ea samanta Zeului care a fertilizat pamantul.
Crone, este Mama cea Intunecata, femeia inteleapta, cea care detine tainele vietii si ale mortii, cea care promite renasterea. Ea este mana ce invarte roata vietii, roata anotimpurilor. Ea ne arata cine suntem cu adevarat, caci ea ucide ceea ce noi credeam ca suntem.
Zeul apare ca fiind dublu: Stapan al Luminii si Stapan al Mortii. Viata, moartea si renasterea Lui, se inscriu in roata anului.
In mitul wiccan, Zeita este eterna. Nu are nici inceput, nici sfarsit. Ea insasi este inceputul si sfarsitul. Zeul moare si renaste de fiecare data intr-o alta generatie, lasand locul sau , regenerand astfel pamantul.

Una din cele mai putin cunoscute aspecte ale Zeitei, este Crone, The Dark Mother. Numarul ei e 9, casa sa e intunericul, timpul sau este Luna Neagra.

Povestea lui Crone incepe cu mii si mii de ani in urma, pe vremea cand Zeita cea Intunecata, personificare a Lunii Negre, era asociata cu compasiunea si intelegerea. Inteleapta si misterioasa, regatul ei era cel subteran, domeniul mortii. Moarte, inseamna orice sfarsit, iar orice sfarsit, lasa loc unui nou inceput. Astfel, Crone era venerata ca fiind cea care promite renasterea. Ea este cea care imparte dreptatea, cu iubire si compasiune.
De-a lungul istoriei, rolul original al Intunecatei Mame, ca zeita a mortii si renasterii a fost uitat. In miturile patriarhale Ea devine infricosatoare si temuta.Aceasta schimbare trebuie sa fi inceput cam acum 3000 de ani i.e.n., cand au avut loc schimbari importante in modul de organizare a societatii si structurilor politice. Rolul tatalui incepe sa se accentueze, iar patriarhatul incepe sa se impuna. Zeii solari, ca Amen Ra, Appolo, Zeus sau alti zei ai Olimpului, incep sa castige importanta primand asupra zeitelor Terrei si ale Lunii, ca Innana, Ishtar, Demetra, Artemis si altele.
Din regine, zeitele devin sotii ale zeilor regi. Intr-o faza urmatoare, ele apar a fi obligate sa devina sotii ale zeilor si incetul cu incetul, ele isi pierd importanta, devenind doar mame si apoi fiice.
Oamenii se indeparteaza tot mai mult de Zeita, personificata prin Luna, doamna a intunericului si celebrata noaptea. Ei uita ivataturile ei, si ca de orice lucru necunoscut, incep sa se teama de Ea. Omul se teme de necunoscut si de ceea ce nu poate intelege.
Moartea si intunericul, desi naturale, incep sa inspire teama. Zeita, si mai ales ultimul din aspectele ei, asociat Lunii Negre, devine teribila si infricosatoarea Crone. Teama de necunoscut a oamenilor, teama de moarte care incepe sa caracterizeze popoarele, face ca tot ceea ce e legat de intuneric sa ia un sens negativ. Frica este atat de mare incat, pana si numele de Luna Neagra este schimbat in Luna Noua.Termenul de Luna Noua este asadar un termen apartinand epocii patriarhale, conceput sa inlocuiasca intunericul .
Aceasta amprenta nefasta pe care teama de necunoscut adus-o asupra ultimului aspect al Zeitei, se reflecta si in magie. Desi preotesele Zeitei trebuie sa cunoasca toate cele 3 fete ale Ei, in practica Artei Wicca se sfatuieste ca perioada de Dark Moon sa fie o perioada de odihna si repaus, perioada in care nu se fac ritualuri. Se pare ca acesta teama a amprentat si conceptele pagane, intr-o anumita masura.
In perioada de Luna Neagra, Luna nu reflecta energiile solare, energii de tip masculin (yang), vom beneficia deci exclusiv de energii legate de astrul lunar si de energiile Terrei, care sunt energii foarte feminine (yin). Aspectul Crone al zeitei, se afla la loc de cinste si contrar celor ce se afirma, actele magice ce au loc in aceasta perioada, sunt deosebit de puternice.
Crone este o invatatoare sublima, este cea care ne invata misterele cele mai ascunse si ne dezvaluie comorile din adancul nostru, atunci cand o intelegem si o trezim in noi.
Actele magice legate de acest aspect al Zeitei trebuie sa aiba loc cu 2 sau 3 zile inante de momentul Lunii Negre. Odata ajunsa in aceasta faza, Luna isi va incepe in curand faza de crestere, si nu se mai preteaza aceluiasi tip de ritualuri.


Lady Rowenna

joi, 23 noiembrie 2006

Trupul Zeilor




Cu 4 milenii i.e.n., sumerienii considerau ca planeta Nibiru (arheologii considera ca Nibiru este numele akkadian dat planetei Jupiter) este trupul sau casa Zeului Marduk.
Pentru ei, planetele erau corpurile zeilor sau casele lor. Cunoasterea ezoterica de azi ar confirma aceasta informatie : planetele sunt intr-adevar atat trupurile fizice ale unor entitati de rang inalt cat si casele unui alt tip de entitati spirituale, pe care le cunoastem si sub numele de genii.
Astfel, Zeita Nanna avea drept corp fizic Luna si reprezenta timpul care trece, iar Innana era possesoarea planetei Venus si desigur, e aceeasi entitate ca zeita latina Venus
Acest mod de gandire a fost preluat de Asirieni, care considerau si ei ca planetele, stelele, galaxiile si constelatiile sunt manifestarile fizice ale zeilor.
Astfel, Soarele se numea Shamash, Luna : Sin, Ishtar:Venus, Mercur: Nebo sau Nabu, Marte: Nergal, Saturn: Ninurta si Jupiter: Marduk.
Dar suntem oare noi indreptatiti sa credem ca Zeii, entitati spirituale de rang inalt au un trup fizic, acesta fiind planete, sori ori constelatii?
Poate ca raspunsul il gasim in a 2-a lege a Kybalionului: principiul corespondentei. Aceasta este legea care ne spune ca exista intotdeauna o relatie constanta, intre legile si fenomenele diferitelor planuri ale Fiintei si ale Vietii. Ea este enuntata astfel: “Ceea ce este Sus, e ca ceea ce este Jos, iar ceea ce este Jos este ca ceea ce este Sus”. Aceasta lege se manifesta si se aplica in intreg Universul, pe diferitele sale planuri: material, mental si spiritual.
Asa cum entitatile de tip uman au un corp fizic, asa cum alt tip de entitati au forma fizica de animal, planta sau roca, entitatile de rang inalt, au ca si contraparte fizica o planeta, un soare o constelatie sau o intreaga galaxie. Acesta este cazul unor Zei ca Zeita Venus = Afrodita (pentru greci)= Innana (pentru sumerieni)= Hathor (pentru egipteni), una si aceeasi entitate, cu acelasi trup fizic (planeta pe care o cunoastem azi sub numele de Venus) si o multitudine de nume diferite.
In sferele acestor planete, intr-o dimensiune spirituala, locuiesc un alt tip de entitati spirituale, numite genii. Aceste genii sunt inteligente superioare ce locuiesc planuri planetare eterice si vegheaza asupra diferitelor elemente ale creatiei. Un astfel de geniu este Zeita Lilith, entitate din sfera Terrei care detine intreaga cunoastere a practicilor magice. O intreaga lista cu astfel de genii si sigiliile lor, este data de catre F. Bardon in lucrarea sa The Practice of Magical Evocation.
Asociind zeii cu astrele despre care se stie (gratie astrologiei) ca aduc multe infleuente vietilor noastre, asociindu-i cu geniile care vegheaza asupra diferitelor “taine”, imi vine in minte mitologia greaca ce spune ca Zeii Olimpului se amuza jucandu-se cu bietele fiinte umane. Intr-un fel asa si este dar cat de mult conteaza CUM se interpreteaza acest joc.
Acestea fiind spuse, mai putem adauga inca un element definitiei Zeilor si sa spunem ca Zeii ar fi fratii nostri mai mari, parintii nostri sau nasii nostri spirituali, care au menirea sa ne indrumeze vietile, sa ne invete lucrurile pe care le cerem sa ne fie dezvaluite; un fel de inalti ghizi pe drumul spiritualitatii.


By Rowenna Wite

duminică, 19 noiembrie 2006

Ingerii Mortii




In mitologia tuturor popoarelor, vom gasi fiinte fabuloase care vestesc apropierea mortii sau care-si fac simtite prezenta in momentul mortii. Exista ingeri sau zei sau semizei (depinde de cultura) a caror sarcina este ca sufletul destrupat, sa ajunga la locul care se cuvine.
Egiptenii spre exemplu, credeau ca Zeita Isis sau Zeul Anubis ii conduce pe cei decedati in regatul mortilor.
In religia islamica, Azrial este numele Ingerului mortii. El trage sufletul omului afara din trup, pe gura si apoi il va da unor alti 2 ingeri de lumina care-l vor duce in primul cer (din cele 7).
In mitologia nordica, se vorbeste de walkirii care acompaniaza sufletele vitejilor cazuti in lupta in Valhalla, si de zeita Hel care-i ducea pe cei morit de boli, in Hellheim. Zeita Ran ii conducea pe cei inecati, in regatul Ei de pe fundul oceanului. Asa cum se vede, nordicii aveau un inger-zeitate diferita in functie de modul in care omul este mort. Exista cu siguranta mai multi ingeri care ghideaza sufletele proaspat decorporalizate.
La grecii vechi, lumea celor vii si lumea celor morti, era despatita de raul Styks. Charon, cu barca sa, ii trecea dincolo pe cei decedati.
Ingerul Mortii apare sub multe forme, in multe mitologii si in credintele populare. De multe ori, el are “ajutoare” care conduc sufletul destrupat la locul cuvenit. Asa cum exista ingeri care ajuta la vindecare, care aduc inspiratia sau cunoasterea, tot astfel exista si ingeri “specializati” in destruparea sufletului si conducerea lui, dincolo de apele Styxului, in regatul lui Hades.
Dar, mai exista o categorie de ingeri care nici ei nu stau de-oparte in acele momente. Sunt acei ghizi spirituali ai nostri si cei dragi disparuti. Nu putine sunt cazurile in care cei aflati in moarte clinica au spus ca au vazut o ruda apropiata, decedata, care le-a cerut sa se intoarca in lumea celor vii pentu ca nu le sunase ceasul. In primele momente ale mortii, exista posibilitatea ca sufletul sa fie descumpanat. Treaba ingerilor mortii, a ghizilor si apropiatilor decedati, este tocmai sa il sustina in acele momente si sa ajute la eliberarea de trupul fizic si despartirea de viata pe care a avut-o pana-n acel moment.
Wiccanii cred ca exista 3 faze prin care va trece sufletul celui decedat. Prima faza este patrunderea in « Grota Incornoratului ».Este vorba de prima poarta. Traditia spune ca in acest loc subteran, sufletele vor poposi timp de 3 zile, pentru a se detasa de tot ceea ce i-a legat de lumea celor vii. O data acest lucru infaptuit, ele se indreapta spre malurile Raului Vietii, unde Incornoratul, sub aspectul sau de Om Negru, le asteapta si le ajuta sa traverseze. Grota Incornoratului corespunde de fapt Lumii celor vii si materiei. Sufletele celor decedati raman in aceasta sfera pana reusesc sa se detaseze in totalitate de fosta lor viata materiala si sociala.
Ceea ce noi numim fantome sunt suflete atasate acestei sfere prin legaturi prea puternice, pe care nu vor sa le rupa (atasament prea puternic fata de anumite persoane, locuri etc…).
Dupa ce a parasit Taramul Umbrelor (Grota Incornoratului), sufletul se imbarca impreuna cu Incornoratul pe Apele Vietii. Daca Grota corespunde lumii fizice, Apa Vietii corespunde lumii emotiilor. Emotiile vor trebui infruntate acum, in a 2-a faza, iar ele sunt reprezentate prin furtuni, valuri sau ape limpezi si calme. Deindata ce s-a detasat de viata materiala si sociala, sufletul se vede fata in fata cu emotiile pe care le-a simtit (a iubit, s-a infuriat, a urat…) sau le-a provocat (a generat sentimente de iubire, de prietenie, de ura, a generat furie etc…) de-a lungul vietii. Prin aceste valuri de sentimente, sufletul simte si incepe sa realizeze responsabiulitatea pe care o are pentru fiecare din actele sale (care il vor marca inconstient in vietile urmatoare).
Se spune ca persoanele care au generat multa tristete si ura, sunt coplesite si inecate de aceste emotii, scufundandu-se pentru vecie in adancul Raului Vietii.
In urmatoarea faza, sufletul celui decedat trece in Avalon, Taramul Fericirii, sinonim al lumii ideilor si conceptelor. Aici ajunge sufletul dupa ce s-a eliberat de viata materiala si dupa ce a facut fata valurilor Apei Vietii. Aici este locul in care sufletul isi gaseste cu adevarat odihna : taramul deliciilor unde strabunii inca neincarnati il asteapta cu drag, unde poate petrece alaturi de Zei in paduri umbroase, unde rasuna o muzica minunata, unde izvoarele sunt limpezi iar zanele fac parte din realitatea cotidiana.



By Elora D’Avalon


Forumuri romanesti de discutii: ocultism, ezoterism, magie, alchimie, ritualuri, divinatie si spiritualitate.http://groups.yahoo.com/group/SacredRing/
http://unicorn.easyforum.fr/