sarbatorile de iarna

Astazi, Craciunul semnifica pentru crestini nasterea „ fiului lui Dumnezeu” la propriu, sau la figurat, poate nasterea luminii Christice in inimile fiecaruia. Aceasta idee nu este insa foarte indepartata de conceptul precrestin al sarbatorii solstitiului de iarna care poarta si numele de Yule, unde se serbeaza nasterea copilului Zeu Soare. Intr-adevar, s-ar putea spune ca Soarele renaste de solstitiu pentru ca din acest moment intram in anotimpul Luminii cand zilele incep sa creasca. Cand se apropia Solstitiul de iarna, cu nopti lungi si zile scurte, oamenii se temeau ca soarele nu se va mai intoarce si tineau serbari si ritualuri inchinate acestuia, implorandu-l sa revina.
In Scandinavia, pe timpul iernii, soarele disparea pentru multe zile. Dupa 35 de zile, erau trimisi in munti cercetasi care sa vada cand va aparea acesta. La aflarea vestilor bune se sarbatoarea Yuletide, cu ruguri uriaşe aprinse şi uneori cu crengile copacilor împodobite cu mere, care sa reaminteasca despre revenirea primăverii şi a verii.
Diferite forme ale Craciunului, sub diferite nume, se serbează de mai bine de 4000 de ani. Impodobirea brazilor, aprinderea lumanarilor, oferirea cadourilor, colindatori ce umbla din casa-n casa cantand (prezenti de altfel la toate sarbatorile pagane), mesele imbelsugate ori celebrarile religioase, isi au originea in timpuri vechi, cu mult inainte de existenta crestinismului.
Multe din aceste obiceiuriuri de iarna isi au radacinile in celebrarea mesopotamiana a Anului Nou. Mesopotamienii credeau in existenţa mai multor zei şi a celui care-i conducea - Marduk. In fiecare an, la sosirea iernii se credea ca Marduk purta razboi cu fortele intunericului in ultimele 12 zile ale anului si pentru a-l sustine in lupta sa, mesopotamienii serbau Zagmuk.
Grecii antici aveau o sarbatoare similară cu Zagmuk/Sacaea inchinata zeului Kronos care purta razboi cu Zeus şi Titanii lui.
Romanii il sarbatoreau pe zeul Saturn, sarbatoarea se numea Saturnalia si tinea de la 17 decembrie pana pe 1 Ianuarie. Sarbatoarea includea carnavaluri pe strazi, mese festive, vizite la prieteni si schimburi de cadouri aducatoare de noroc. Romanii isi impodobeau casele cu ghirlande din laur si brad în care aprindeau lumanari, iar stapanii si sclavii isi inversau rolurile. Saturnalia romanilor era o sarbatoare a bucuriei, dar crestinii au considerat-o paganism, pentru ca onora un zeu pagan. Primii creştini au vrut ca sarbatoarea in amintirea naşterii Pruncului Isus sa fie o sarbatoarea religioasa solemna, nu una plina de excese, pagana, precum Saturnalia. Asadar, unele surse sustin ca sarbatoarea Craciunului a aparut ca o competitie Saturnaliilor, in luna decembrie.
Ziua de 25 decembrie nu era sacra doar pentru romani, dar şi pentru persi, a caror religie – mithraismul (cultul lui Mithra, Soarele Invincibil), era si ea in competitie cu crestinismul, mai ales din momentul in care a castigat amploare si in imperiul Roman.
Pana la urma insă, biserica crestina a reuşit să preia entuziasmul, luminile şi cadourile de la Saturnalia pentru sarbatoarea Craciunului.
Ziua în care s-a născut pruncul Isus nu se cunoaste cu precizie. Din 350 e.n. s-a decis ca această sărbătoare să aibă loc pe 25 Decembrie. Prima dată Crăciunul s-a sărbătorit la această dată la Roma, în 354 e.n., apoi la Constantinopol în 375, iar apoi în Antiohia în 386.
Stabilind Crăciunul la data de 25 dec., dupa solstitiul de iarna, biserica a reuşit sa se faca uitate nu numai sarbatoarea Soarelui divinizat si a Saturnaliilor, dar şi pe cea a Calendelor lui Ianuarie, intrucat Craciunul marca şi Anul Nou bisericesc. Asadar, mult timp Anul Nou a fost sărbătorit la 25 dec. In Franta, abia in 1564 s-a sarbatorit la 1 ianuarie.
La inceputul crestinismului, Soarele ara atat de adorat, incit pentru a se impune, noua religie a trebuit să-i transfere lui Iisus atribute solare. „Soarele este un simbol al vieţii şi al totalitatii definitive. Este binecunoscut faptul ca crestinii primelor secole au intampinat dificultati în a diferentia soarele care rasare, de Christos” (C. G. Jung).
Atributele Sfantului Soare trec în folclorul nostru asupra « Fiului lui Dumnezeu »:
Foarte lesne de-a-l cunosşteCa pe dosul fiuluiScrisa-i luna şi luminaSi pe fata fiuluiScrisa-i raza soarelui
Iar în pieptul lui,Scris imi este scrisSoarele şi lunaIn spatele lui,Soare cu călduraÎn ambii umereiDoi luceferei;Şi el ca-mi treceaTot cu ostile.Tanar fat-frumos
La daci, sarbatoarea “craciunului” lui este si sarbatoarea mosilor şi stramosilor si a legilor celor vechi. E vorba de legi nescrise, dar care au ramas in subconştientul nostru. Legea strabuna nu era scrisa pentru ca nu era creata de oameni, ci era o lege a firii pe care oamenii o simteau ii in care se integrau.
Reminescente ale cultului solar de la daci se mai pastreaza şi astazi. Inainte se obisnuia ca în dimineata de Crăciun sa se facă focuri, sau sa se arda o buturugă, spre a ajuta Soarele sa renasca. Buturuga era de stejar, stejarul fiind, la arieni, legat de zeul traznetului. Era lemnul sacru prin excelenta, simbol al intelepciunii si cunoasterii spirituale, cea care precum stejarul urca spre ceruri dreapta si de neclintit. Cenuşa rezultata avea puteri curative şi fertilizatoare. În Banat si Ardeal, la 1881 era atestat obiceiul rotilor de foc carora li se dadea drumul pe coasta.
Pe masa de Craciun se asază un colac pe care femeile îl împletesc astfel incat imita forma Soarelui iar in colinde, Dumnezeu este:
Dumnezeu adevăratSoare-n raze luminat.
„Cultul lui Crăciun, ca stramos si mos pare a fi mult mai vechi decat cultul lui Mithra, care a patruns ulterior si in Dacia, si explicaţia care i s-a dat apoi. Nu putem preciza deocamdată vechimea, in orice caz, coboara sub era noastra, anticipand astfel cele doua forme de religiozitate solara care l-au contaminat in era noastra. Consacrarea rituală a bradului la sarbatorile solstiţiului de iarnă e anterioară erei noastre”. (Romulus Vulcănescu, Mitologia română, pag. 332)
Crăciun este însuşi Soarele care începe iar sa creasca, iar timpul care îmbatranise este restaurat. Locul lui Crăciun va fi luat de Sf. Ioan o dată cu noul an, noul ciclu temporal.

By Lady Rowenna

Informatii culese de pe net
http://ionatan.wordpress.com/2007/12/21/despre-craciun/
http://ro.altermedia.info/religietraditii/ciclul-srbtorilor-de-iarn-la-romani-ii_3146.html

Boli si neajunsuri. De unde, pana unde?

(Elora D’Avalon myphoenix@gmail.com)
Extras din cursul de « tehnici mentale de baza »

Una din principalele preocupari ale omenirii a fost dintotdeauna, pastrarea sau recastigarea starii de sanatate. Pe buna dreptate se poate spune ca « atunci cand ai sanatate, le ai pe toate » iar astazi, din ce in ce mai mult este acceptata ideea ca aceleasi mecanisme sunt responsabile de boli, ca si de insuccese in alte domenii ale vietii. Asadar vindecarea se poate referi la orice plan : social, financiar, sentimental etc…
O mare parte a curentelor spirituale, pun aceste neajunsuri ale vietii pe seama karmei ori in seama lectiilor pe care le-am avea de invatat. Totusi, singura lectie pe care Universul doreste sa ne-o dea este « cum sa aducem fericirea si sa manifestam perfectiunea in planul fizic » . Daca aceasta este singura « Voie a Tatalui » care sunt atunci cauzele bolilor, esecurilor, dezamagirilor si necazurilor? Unde s-ar putea gasi ele? De ce ne este dat sa suferim atat?
Raspunsul este pe cat de simplu, pe atat de complex. Toate aceste neajunsuri nu sunt decat manifestari a unelor dezechilibre interioare. Sunt semnale de alarma care doresc sa ne atraga atentia ca trebuie sa actionam pe un anume plan, pentru a corecta un program mental eronat si ne arata ca o forma gand disarmonioasa, a capatat prea multa forta.
Fara a ma aventura prea mult pe domeniul « karmei negative » si a « pacatelor » infaptuite impotriva « Voii Divine », este important de amintit ca cele mai moderne filozofii spirituale le neaga o valoare reala. Intr-adevar, aceste sisteme « fapta-pedeapsa » nu pot fi realmente argumentate prin Legile Universului insa pot fi combatute cu sprijinul acestora. Singura valoare pe care o au este aceea pe care noi insine hotaram sa le-o dam iar asta pe un plan strict personal. Omul este capabil sa-si creeze propriile sale legi, in propriul sau univers si in plus fata cele ale macrocosmosului. Astfel, am putea spune ca un « pacat » poate fi grav pentru o persoana care-l percepe grav si inexistent, pentru un individ apartinand unei culturi unde valorile morale sunt diferite si gestul e normal si acceptat.
Pe scurt, karma exista pentru ca ne-am creat-o, am intretinut-o si perpetuat-o purtand dupa noi un program inradacinat adanc in subconstient : « trebuie sa platesc pentru pacatele mele, sa sufar pentru a evolua spiritual, pentru a deveni mai bun » « voi fi eliberat dupa ce voi plati karma prin suferinta ». Odata instaurate aceste programe mentale, intram intr-un cerc vicios greu de parasit. Suferinta nu numai ca nu ne elibereaza, dar adanceste ranile deja existente, atragand alte noi suferinte si separa tot mai mult Eul Constient de Fiinta Profunda Dar daca noi consideram ca de suferinta avem nevoie pentru a fi mai buni, in virtutea lui « cere si ti va da », Universul percepe acest lucru ca pe o nevoie, ca o dorinta si o cerere, si aceasta vom primi.
Daca am transforma acest program in : « imi e necesara fericirea, bucuriile si sanatatea pentru a deveni mai bun »? In mod cert, Universul ar reactiona in acelasi mod, si ne va da cele trebuincioase pentru a evolua.
Ne punem deci singuri la plata si platim prin boli sau suferinta, nu greselile ori pacatele propriu-zise, ci ceea ce credem noi despre faptele noastre, aceaste scheme gresite de gandire, care ne spun ca trebuie sa ne ispasim karma, prin plata si suferinta.

Toate aceste amintiri ale faptelor noastre, acumulate de vieti si vieti, intreaga noastra istorie, se gasesc stocate la un nivel profund, in inconstient. Dupa Jung, inconstientul nu este doar un spatiu de stocaj al informatiilor uitate sau inhibate de constient, ci este dotat de o autonomie creatoare proprie.
Stim ca omul este un creator prin definitie. Stim ca prin gandurile noastre suntem cocreatori al intregului Univers. Subconstientul participa si el, in mod foarte activ la creatie iar formele –gand mai vechi, uitate, gasite la nivel de subconstient, functioneaza dupa acelasi principiu creativ. Legea Universala a Atractiei spune ca ele vor atrage vibratii conform naturii lor pana cand vor inmagazina suficienta energie pentru a se manifesta in plan fizic, atragand intamplari de viata, anume situatii, boli sau suferinte legate de nivelul vibrational respectiv.
Aasadar, aceste informatii sunt stocate la nivel inconstient iar cele traumatizante produc « leziuni », dezechilibre care slabesc aura si apoi corpul fizic.
Fiinta noastra profunda incearca sa ne transmita informatii despre conflictele interioare si mai mult, inceraca sa ne transmita metode de vindecare si de eliberare de aceste programme mentale si forme gand.
Metodele prin care subconstientul comunica cu Eul Constient sunt intr-o prima faza, vizuale, simbolice sau prin semne (vise de tot felul, inclusiv cosmaruri.). Aceste informatii pe care nu le constientizam dar pe care le putem intui gatie viselor, sunt indicatii importante care doresc sa ne ajute sa ne echilibram viata. Ele sunt semnale de alarma, care poarta adesea in ele si solutii, dar fata de care, constientul se inchide, construindu-si un fel de carapace. Se intampla ca si cum am vrea sa ignoram aceste strigate de ajutor, martore a faptului ca inca nu controlam totul, adevar foarte greu de acceptat pentru Eul Constient, care ar vrea sa fie stapan pe orice situatie. Aceasta inchistare ne face practic surzi si orbi fata de nevoile Fiintei Profunde si a Fiintei noastre in intregime, lucru ce adesea se manifesta in plan fizic prin miopii sau orbiri, scaderea auzului etc… Refuzam de a mai simti, pentru a nu mai suferi. Constientul va traduce aceasta printr-o diminuare a senzatiilor si o scadere a sensibiltatilor vizuale, auditive, kinestezice…etc….
Corpul uman este si el un mijloc pe care Fiinta Profunda il foloseste pentru a ne comunica informatiile ascunse la nivel subconstient. El este insa ultimul loc in care aceste mesaje despre dezechilibrele profunde se mai pot manifesta. De data aceasta mesajele vor fi percepute ca simptome ale unor boli. In esenta, ele raman aceleasi apeluri lansate catre personalitatea constienta pentru ca aceasta sa inteleaga ca undeva exista un conflict interior. Simptomele vor dura atata timp cat va fi necesar pentru ca mesajul sa fie auzit de Eul Constient al individului. Ele pot dura cateva zile, saptamani , luni, ani, atata timp cat va fi necesar pentru a ne castiga atentia. Simptomele pot disparea o perioada (respinse de incapatanarea constientului care neaga dezechilibrele si insusi simptomul) si vor reveni apoi insistand de 2 ; 3 ori sau de 10; 15 daca e nevoie.
Cu cat suntem mai rupti de noi insine, cu cat Eul Constient neaga si se separa mai mult de Fiinta Profunda, cu cat suntem mai surzi la glasul inconstientului, cu atat simptomele vor fi mai indelungate si se vor transforma in boli sau boli cronice. In caz contrar, daca suntem o peroana receptiva, deschisa si atenta la semnele din jurul nostru, cateva minute pot fi suficiente pentru a pune capat unui lung si penibil sir de simptome dezagreabile.
Dupa cum spuneam, corpul fizic este ultimul loc in care inconstientul isi va oglindi conflictele si dezechilibrele. Aceste dezechilibre sunt date de leziuni, forme-gand dizarmonioase care au la origine traumatisme dureroase, ascunse de Eul Constient ca sa nu sufere. Va exista intotdeauna o perioada de latenta intre trauma afectiva si manifestarea ei prin simptome, boli (somatizare) ori esecuri in diferitele planuri ale vietii. Psihologii afirma ca un acelasi tip de trauma trebuie sa se reproduca de minimum 3 ori pentru a duce la somatizare. Cu cat insa trauma se repeta mai des, Eul Constient alege sa-i inhibe existenta si sa se protejeze de amintirile respective, ridicand un adevarat paravan intre constient si subconstient. Astfel el va ignora tot mai mult mesajele venite de la Fiinta Profunda.
Pe de alta parte, creierul uman nu poate percepe, nu poate pastra in memorie altceva decat cele transmise de simturile noastre. Simturile sunt deci cele care duc la creier informatiile de stress, de teama, angoasa, la fel ca cele de bucurie, plenitudine, fericire, sanatate. Asadar, informatiile traumatizante care duc la imbolnaviri si esecuri sunt vehiculate pe aceleasi cai ca si cele care duc la vindecare, la o viata prospera si alte lucruri minunate.
Mesajele pozitive marcheaza inconstienul intr-un mod placut fiind adevarate balsamuri de vindecare. Mai mult, creierul nu face diferenta intre o imagine vizuala reala si una imaginata. Amandoua au acelasi impact asupra subconstientului, cu diferenta ca cea reala este acompaniata de sentimente, auz, pipait, gust sau miros. Iata deci motivul pentru care atunci cand se practica afirmatiile, vizualizarea creativa, gandirea pozitiva sau altele, ele au efect insutit daca imaginea pozitiva, de vindecare, pe care o oferim inconstientului nostru este acompaniata de toate celalte simturi.

Intr-o viata de om, individul trece prin multe incercari, unele atat de traumatizante incat daca nu le-ar ascunde in profunzimile inconstiente ar duce la dezechilibre si boli psihice grave. Ne separam de ele, incercam sa le uitam si apoi le interzicem accesul in viata noastra, ridicand bariere intre Eul Constient si Fiinta noastra profunda. Problema nu face decat sa se agraveze, ele se vor manifesta de acolo de unde sunt, incercand sa iasa la suprafata pentru a fi reluate in calcul, apoi dizolvate. E ca si cum ar incerca sa explice adevarata lor valoare si iluzia seriozitatii pe care le-o acordam.
Aceste programme mentale, forme-gand care le purtam din viata-n viata, de-a lungul incarnarilor si care se cer rezolvate, constituie acel bagaj pe care unele traditii spirituale le numesc karma.
Karma nu este deloc un sistem fapta-pedeapsa ci o simpla consecinta a Legii Universala a Atractiei, care nu cunoaste nici notiunea de bine, nici notiunea de rau. In functie de calificativul pe care noi il acordam unui anume gest, acesta poate degeneara intr-o adevarata trauma insuportabila sau poate fi un eveniment fara importanta.
Programele mentale si formele-gand, schemele gresite de gandire pe care refuzam sa le constientizam si sa le eliberam, atrag boli, necazuri, esecuri si dizarmonii in diferitele planuri ale vietii. Totusi, fiecare aceasta forma gand descoperita, inteleasa ca mod de functionare si lasata sa se exprime, reanalizata si eliberata, poate fi tratamentul miracol pentru aducerea luminii, sanatatii, bucuriei si prosperitatii in vietile noastre.

http://groups.yahoo.com/group/SacredRing/

Legile Universale ale Vietii si Magiei

Magia este supusa unor legi care o data ce le vom cunoaste, vom intelege care ne sunt limitele, posibilitatile si mai ales care sunt consecintele faptelor noastre. Trebuie sa fim constienti ca orice lucru are consecinte, ca nu exista cauza fara efecte, nici efecte fara cauza si ca efectele la randul lor, vor deveni cauze. Orice gest si orice fapta face parte dintr-un lung sir cauza-efect si va declansa, la randul sau un sir de efecte.
Aceste legi nu guverneaza doar asupra magiei ci intregii naturi, intregului Univers si actioneaza asupra fiecarui om, animal, planta sau entitate spirituala.
Ele au fost ignorate de marea masa de oameni care s-au lasat astfel in bataia vantului, prada unui « destin scris in frunte », fara sa contientizeze ca au deplin liber arbitru si ca alegerea e a lor si ca ea se face prin alegerea vibratiilor proprii.
Noi alegem sa iubim sau sa raspundem cu ura ori invidie. Noi alegem sa ne iubim aproapele sau sa fim indiferent. Unii vor spune ca sentimentele se ivesc din senin si ca ele nu pot fi nici controlate, nici impuse. Adevarul este ca le avem pe toate in noi, ramane de vazut ce alegem sa aducem la suprafata.

Un batran indian, din neamul Cherokee, statea impreuna cu nepotul sau si-l invata: "In viata fiecaruie om de pe pamantul asta se da o lupta formidabila - o lupta intre doi lupi. Unul rau: el intruchipeaza frica, mania, invidia, lacomia, autocompatimirea, aroganta, viclenia, resentimentele. Celalalt e unul bun: el aduce bucuria, linistea, smerenia, increderea, darnicia, adevarul, blandetea si mila."
Copilul priveste intrebator spre bunicul lui: "Si care dintre ei va invinge?".
Batranul il priveste in ochi. "Cel pe care il vei hrani!" (autor necunosscut)

: " Ajuta-te pe tine insuti si Zeii te vor ajuta "
Astfel suna una din cele mai importante legi Universale, numita legea Analogiei sau legea atractiei.
Este stiut ca fiecare din noi emitem vibratii care "isi iau zborul", cautand, atat in plan material, cat si la nivele subtile, vibratii asemanatoare, cu care sa se uneasca. Odata ce s-au unit cu altele de acelasi tip, ele se vor intoarce la expeditor cu putere intreita si se vor materializa in Universul acestuia, sub o forma conforma vibratiilor emise.
Este deci usor de dedus cat de important este controlul propriilor noastre vibratii.
Daca prin gandurile, cuvintele sau actiunile noastre, raspandim unde negative (de disperare, de distrugere), acele unde vor intra in contact cu unde asemanatoare, se vor uni si intr-un final se vor intoarce asupra noastra. Asadar,idealul ar fi sa putem emite doar vibratii de tipul celor pe care le-am dori pentru noi.
Trebuie sa stim insa ca legile Universului sunt neutre si impartiale. Conform legii atractiei (analogiei) ne vor fi intoarse exact vibratiile pe care le degajam prin gandurile noastre si prin sentimente ori trairi. Universul nu face diferenta intre dorintele noastre, aspiratiile noastre ori temeri, intre ceea ce VREM si ceea ce defapt NU VREM si ne gandim cu teama sa n-o patim. Orice gand ivit, care ne framanta, este intarit atragand energii de tip asemanator si intors creatorului sub forma de evenimente conforme lui, fara discernamant din partea Universului. Unii autori exprima aceasta idee spunand ca Universul nu cunoaste cuvantul « nu », nu cunoaste negatia. El ia in considerare doar ideea. Extinzand putin situatia, in ritualurile si meditatiile noastre, este bine sa formulam axact ceea ce dorim si in nici un caz ceea ce NU dorim. Vom spune : « am sanatate » si nu « nu doresc boala », « am fericire » si nu « nu mai doresc necazuri ». De asemenea atitudinea noastra fata de problema respeciva trebuie sa fie una optimista si pozitiva. Sa simtim cum timp de cateva minute, vibram si radiem de sanatate si fericire. Aceasta va face ca intocmai aceste energii sa fie captate si amplificate, atragand spre noi, fericire, sanatate si tot ceea ce ne dorim.
Cateva proverbe ilustreaza foarte bine aceasta idee de intoarcee amplificata a lucrurilor la care ne gandim : « De ceea ce ti-e frica nu scapi », « Semeni vant si culegi furtuna », « La omul sarac nici boii nu trag ».

Elora D’Avalon(extras din cursurile de magie mentala)

contact: lightowl_r@yahoo.ca

Elementele creatiei

In simbolismul magic se spune ca exista 4 tipuri de energii ce stau la baza intregii creatii, a microcosmosului ca si a macrocosmosului, 4 elemente la baza a tot ceea ce exista pe Terra. Este vorba despre elementele primare : foc, apa, aer si pamant.
Ca sa intelegem mai bine ce sunt aceste elemente, trebuie sa avem in vedere ca orice lucru este alcatuit din 2 parti: o parte fizica (materia) si una energetica (sau energia vitala). Aceste tipuri de energie vitala sunt reprezentate de cele 4 elemente.

In acelasi timp, putem spune ca diferenta dintre 2 obiecte, de exemplu o piatra si o bucata de lemn, este data de proportiile diferite ale energiilor continute. O piatra e alcatuita in mod preponderent din elementul pamant, in timp ce lemnul contine si o mare cantitate de apa.
In functie de procentul in care cele 4 elemente se afla in amestec, iau nastere diferitele tipuri de materii.


Ar fi cu totul incorect sa ne imaginam elementele doar sub forma lor fizica. Apa nu este doar un lichid, iar focul nu e doar flacara. Toate aceste elemente exista si in planurile subtile reprezentand numeroase idei, sensuri, insusiri si forme de energie, sunt intr-un cuvant: „materia prima a magiei”. Elementele sunt deci, in acelasi timp, si vizibile si invizibile, si fizice si spirituale.

Sistemul elementelor a fost revizuit si redefinit de magicienii renascentini, insa originea acestui mod de gandire e mult mai veche. Astfel, unii magicieni il considera doar un simplu mod de clasificare a unor atribute, cu valoare simbolica, in tip ce altii considera puterea celor 4 elemente ca fiind o forta reala, care poate fi invocata in timpul ritualurilor.


E important sa tinem minte ca ceea ce numim noi „apa” (H2O) in mod curent, este foarte diferit de elementul apa, despre care vrobeau anticii ocultisti greci. Acestia din urma, se refereau la o idee abstracta. De exemplu, coductibilitatea este o proprietate a apei, iar conductibilitatea fierului este o proprietate apoasa. Cuvantul „element” nu se refera la un element chimic ci la un ansamblu de idei si de energii cu diefrite calitati si proprietati.

Judecand prin prisma „elementelor”, putem afirma ca toate substantele fizice si spirituale sunt facute din unul sau mai multe astfel de elemente.
Pamantul este esenta solidaritatii si fertilitatii, el hraneste si da forma.
Aerul este esenta inteligentei care elibereaza si stimuleaza.
Focul este esenta puterii, cel care animenaza si activeaza, in timp ce apa, este esenta emotiilor si fecunditatii, care face lucrurile si maleabile si flexibile.
Contrapartea fizica a acestor elemente, o gasim in forma lor grosiera in lumea materiala ca foc, apa, aer si pamant, sub forma lor cea mai clasica.

Numeroase curente magice, care lucreaza cu cele 4 elemente, folosesc ritualuri de invocatii facand apel la Gardienii Turnurilor celor 4 elemente, ca la niste entitati de rang foarte inalt.
Miturile vechi vorbesc despre Fiinte Divine care au fost trimise pe Terra la inceputurile ei, pentru a aduce ordinea in confuzia toatala ce domnea pe aceste meleaguri. Se spune ca au fost 4 spirite care au adus ordinea in acest haos. Cand razele corpurilor lor celeste au intrat in contact cu influentele cristalizatoare ale lumii fizice, ei au devenit cele 4 elemente care au legat fiinta umana cu natura, cu cerul si cu Divinul.


Cel mai adesea vom intalni ideea ca cele 4 elemente (focul, apa, aerul si pamantul) au fost create de catre „spirit” (akasha) cel de-al 5-lea element.
Din spirit se nasc toate elementele. Spiritul nostru (al omului) este capabil si el, de a genera energia elementelor.
Simbolul „spiritului” este cercul, care este de asemenea simbolul Zeitei. Acesta este elementul formei, unirii si creatiei. Este elementul care ne leaga pe toti, ne da forma si ne face Unul. Este Eternitatea, Viata si Moartea.
Lucrul cu acest element este savarsit prin ceea ce noi am numit pana acum, puterea mentalului, forta gandului si este singurul mod de a stapani si a lucra cu celalalte elemente.

Anticii percepeau focul, apa si aerul, ca fiind elementele pure. O asociere foarte logica era facuta intre creatia propriu-zisa si elementele creatiei. Astfel, alchimistii considerau Focul ca fiind primul element izvorat din Akasha (spirit), cel mai activ si mai pur, corespunzand Tatalui (Zeului): energia pura, primara, nemodelata si necizelata. Apa este pura si pasiva, comparativ cu focul. Ea este cea care poate potoli vapaile lui necontrolate, ea il poate tine in frau, il poate echilibra. Ea este Mama (Zeita), cea care pastreaza echilibrul, cea calculata si perceputa ca pasiva in cele mai multe culturi. In wicca ea poate fi cand pasiva cand activa.
Uniuinea lor va crea un al 3-lea element, pe care alchimistii l-au numit Aer.
Asadar, pentru antici, cele 3 elemnte pure corespundeau a 3 calitati : fiinta, cunoasterea si beatitudinea. Ele corespundeau si celor 3 gunas ale Hindusilor: Sattvas, Rajas si Tamas, care ar putea fi traduse aproximativ prin: calm, activitate si obscuritate.


Pamantul este al 4-lea element. El da posibilitate de manifestare celorlate trei elemente si duce la bun sfarsit, tot cea ce celalte 3 au inceput.

Legat de cele 4 elemente, in magie se vorbeste adesea de cele 4 regate astrale, unul pentru fiecare element si populate de fiinte feerice ce poarta numele de elementali.



Elora D’Avalon
myphoenix@gmail.com
http://groups.yahoo.com/group/SacredRing/